Welcome to WordPress. This is your first post. Edit or delete it, then start writing!

Cu textul de mai sus începe orice blog nou, construit în WordPress. Este ca țipla de pe ecranul unui telefon nou; ceva ce trebuie înlăturat la prima folosire. Eu îl voi păstra ca amintire, adăugând în plus rândurile de mai jos, o scurtă analiză subiectivă din care să rezulte motivul pentru care un website axat pe text mai poate fi relevant în anul 2026.

Dacă nu v-a plăcut niciodată invazia filmărilor și filtrelor din social media, iată de ce aveți motive optimism. Poate în 2026 veți începe să scrieți.

Blogurile erau foarte populare acum 20 de ani, înainte de apariția “socializării” online.

Creatorii de conținut (bloggerii sau trusturile de presă) au fost atrași spre platforme ultramoderne de social media, cu promisiunea că acolo vor ține mai bine legătura cu oamenii care le consumă informațiile. De asemenea, li s-a spus că vor fi expuși la audiențe noi, potențiali followeri. Cine ar putea refuza o ofertă atât de bună?

Această promisiune s-a materializat la început, asemănător schemelor de tip “Caritas”, în care doar primii investitori vor avea de câștigat. Cu timpul, reach-ul a ajuns să fie condiționat de plata reclamelor, iar creatorii au fost decuplați de audiența lor, cu efecte ireversibile. În cele din urmă, contrar așteptărilor, probabil creatorii au fost cei care au adus mai mult public rețelelor sociale, în loc să fie invers.

De cealaltă parte, publicul consumator de conținut a oferit cu generozitate timp și date personale acestor platforme – adevărat combustibil pentru creșterea exponențială a veniturilor “feudelor online”, pe care trudesc creatorii amintiți mai sus.

De-a lungul timpului, platformele sociale au promovat anumite “mode” atunci când vine vorba de formatul conținutului împins cu prioritate în ecranele publicului consumator.

Astfel, am avut moda postărilor bazate pe text (Twitter), text + poze (Facebook), apoi poze cu mai puțin text (Instagram), conținut video (YouTube), conținut video scurt (Snapchat, TikTok, Instagram reels…).

Trecerea de la text spre video a fost încurajată de progresul tehnic (formatul video consuma mult spațiu de stocare și multă banda de trafic de Internet), dar și de atragerea unui nou public spre crearea și consumarea de conținut – publicul mai puțin alfabetizat, pentru care textul ar fi fost mai greu accesibil. De asemenea, s-a dovedit că filmările bine editate au potențialul de a ține publicul captiv într-o buclă infinită de scroll.

Creatorii de conținut care nu s-au adaptat la aceste tendințe impuse de marile platforme au avut de pierdut.

Pasul următor al acestei progresii a fost considerat până nu demult Metaverse-ul, un univers virtual în care companiile de tehnologie au investit miliarde de dolari. Eșecul acestei idei s-a materializat atunci când publicul nu s-a înghesuit să evadeze din realitatea de zi cu zi spre o lume imaginară.

Deși textul aproape dispăruse ca formă de expresie în social media, am observat în ultima vreme o revenire a acestuia.

Este posibil ca statisticienii platformelor sociale să fi realizat că textul poate atrage și menține atenția publicului, în ciuda desuetudinii aparente. Așa că s-au gândit sa îi redea reach-ul de altădată.

În ultimii ani, conflictul ideologic este din ce în ce mai aprins în societate, iar formatul video limitează capacitatea unora de a se exprima în online. Este mai ușor să încropești câteva rânduri decât să te filmezi și să editezi conținutul, astfel încât să “dea bine” la public.

Revenirea la text se simte și în offline. A crescut prezența publicului la târgurile de carte . TVA-ul pentru cărți a crescut în 2025, fără să afecteze semnificativ vânzările – sau poate chiar deloc?

Nu este o surpriză – de la ultimul loc la nivel european la capitolul vânzări, piața noastră de carte nu poate decât să progreseze; nu are unde să meargă mai jos de atât.

Astfel reapare motivația de a reveni la scris. Considerând toate argumentele enumerate mai sus, cred că textul își va recăpăta locul în peisajul plin de culori stridente și forme fără conținut. Desigur, textul poate fi și el victima acestor maladii, dar asta e altă discuție.

Lectură plăcută!